Atunci cand te imbarci intr-un avion care stii ca va ateriza pe cea mai scurta pista din Europa, ai un usor ghem in stomac. Il ignori, pentru ca pleci in vacanta pe o insula exotica si te afli intr-o stare de bine. Ulterior, vei intelege ca esti privilegiat - doar aparatele de zbor care indeplinesc anumite standarde si pilotii cu experienta pot ateriza acolo, in Skiathos. Este, asadar, un loc aparte. Si abia astepti sa-l descoperi.
E greu sa-ti imaginezi ca la o ora de zbor de orasul fierbinte, zgomotos si prafuit ai putea gasi o oaza exotica si primitoare, asa cum o descrisesera oamenii din agentia de turism. In fine, pentru unii dintre noi, chiar doua. Si incepem sa simtim, cu adevarat, relaxarea vacantei ce va sa vina.
Procedura tehnica de aterizare ne poarta intr-un tur al insulei. E senin si poate fi admirata de departe. Pista se afla in continuarea micului port cu ambarcatiuni de agrement. Senzatia este unica - aterizam printre catargele barcilor cu panze din golful aflat intre doua dealuri. Privim, de la acelasi nivel, vilele imprastiate printre stanci si vegetatie. Avionul se opreste la doua treimi din lungimea pistei si ne dam seama ca pilotajul este, intr-adevar, o arta.
Senzatia de cuptor pe care o ai atunci cand parasesti avionul e rapid atenuata de adierea vantului. Te uiti in jurul tau si tinzi sa crezi ca ai trecut printr-o falie spatiu-timp. Ai plecat dintr-o lume poluata si agitata si intri intr-un loc care promite sa-ti fie, pentru o saptamana, paradis. Ceea ce, pentru noi, s-a si intamplat.
Drumul cu autocarul pana la hotel ne-a purtat prin oraselul Skiathos - urma sa-l descoperim zilele urmatoare si sa-l strabatem la pas. De-a lungul celor 10 kilometri se perinda vile cochete si hoteluri pe toate gusturile - mari, mici, retrase, expuse, simple. Oricum, nimic deranjant si totul cu multa grija la detalii.
Hotelul nostru, Skiathos Palace, troneaza deasupra golfului Koukounaries, marginit de una dintre cele mai frumoase zece plaje ale Europei. Fusesem avertizat dar tot mi s-a taiat rasuflarea atunci cand am pasit pe terasa camerei de hotel. M-a izbit peisajul perfect al golfului in care ambarcatiuni albe plutesc intr-o apa intens transparenta. Cu aceasta priveliste sub priviri si stand la umbra imensilor leandri infloriti de pe marginea piscinei, fiecare mic dejun luat pe terasa superioara a hotelului urma sa fie un regal.
Suzuki Jimny este "micul gigant" al insulei - il intalnesti peste tot, din parcarile orasului pana pe plajele izolate din nord. Turistii inchiriaza masinile pe intregul sejur si profita de libertatea pe care ele ti-o ofera. Este ceea ce am facut si noi, inca din prima zi.
Apusul ne-a gasit pe plaja Aghia Eleni, plutind lenes pe apa incredibil de calda si perfect linistita a golfului si admirand culori si imagini aproape ireale. Apoi, cu un cocktail in mana, afundati in fotolii-perne si ascultand, in surdina, muzica domoala venita de la barul de pe plaja ne-am intrebat, cu adevarat, daca suntem la portile Raiului.
Timp de sapte zile am avut parte de sentimentul de libertate totala si relaxare infinita. Am descoperit cate doua-trei plaje noi in fiecare zi, uneori doar pentru a intra in apa si a ne lupta cu valurile, alteori pentru a lenevi ore in sir la umbra copacilor sau a umbrelelor de stuf. Pranzul ne gasea undeva izolati. Dadeam peste cate un loc la malul marii, unde o taverna pe care n-o banuiai din departare ne surprindea, prin cei doi oameni care o ingrijeau, oferindu-ne tot ceea ce ne trecea prin minte. Salate, supe, spare ribs, mousaka, deserturi cu pepene si inghetata, cafea "la nisip" si BR RC ca gheata. Leneveam apoi pe sezlonguri imprastiate in livada de maslini de alaturi si, cand ne trezeam, salt in jeep-urile decapotabile pentru a prinde dupa-amiaza si apusul intr-un alt loc aproape de Paradis.
Am ramas in minte cu imaginea canapelei de piele alba asezata pe plaja la umbra unui copac exotic care-si lasa intreaga coroana parca pentru a-i proteja pe cei intinsi. Nu poti identifica arborele, nici pasarile sau insectele din el, dar zumzetul lor usor care curge neintrerupt la orele fierbinti ale amiezii te invita la picoteala. Te simti bine, e racoare si urmeaza sa te ridici, atunci cand iti vei invinge lenea, ca sa te afunzi usor in marea limpede care se intinde la picioare. Daca vrei, iti iei si ochelarii de apa pentru a face putin snorkeling si astfel surprinzi pesti viu colorati printre stanci acoperite cu vegetatie subacvatica. Iesi apoi din apa si te asezi pe un fotoliu, cu o bautura alaturi, si te intrebi daca macar sufletul omului ramane nemuritor. Clubul de pe plaja in care te afli se numeste Mistique - un nume, dealtfel, perfect ales.
Atunci cand esti atat de relaxat, devii ludic. Si poti alege o joaca de oameni mari: te urci in jeep si pleci pe insula cu scopul declarat de a te rataci. Te cateri pe sleaurile unui deal incercand rezistenta si stabilitatea masinii. Urci pe un drumeag din ce in ce mai ingust pana cand esti nevoit sa abandonezi micul gigant si sa continui pe jos pentru a cobori pe o plaja izolata care te surprinde prin chiar prezenta ei acolo. Mergi apoi pe drumul care trece pe la capatul pistei de aterizare si te opresti la lumina rosie a semaforului - tocmai aterizeaza un avion si trebuie sa-i dai... prioritate. Intalnesti case izolate, cochete, ascunse in vegetatie si te intrebi cum ar fi sa iti schimbi ritmul vietii inchiriind cateva luni pe an asa un colt de rai. Ajungi pe cate un varf de deal, te uiti de jur imprejur si alegi cu privirea plaja unde vrei sa faci urmatoarea baie. Intri cu masina pe cate un drumeag cimentat si te intrebi de ce se uita localnicii la tine usor dezaprobator - tocmai ai patruns pe drumul lor de servitute, le-ai intrat in curte si nici nu ti-ai dat seama. Erai prea relaxat...
Am petrecut doua jumatati de zi in orasul Skiathos. Ne-am simtit cu adevarat in vacanta ratacind pe stradutele inguste si cochete, cu flori la ferestre si masute puse pe piatra cubica, in fata micilor taverne.
Evident, nu au putut lipsi momentele de shopping ale fetelor sau cele de trecere in revista a iahturilor ancorate in golf. Nume sonore de la Hollywood erau prezente in orasel - am fost impresionat la enuntarea lor de catre ospatari si suficient de relaxat incat sa le uit pana a doua zi. Atmosfera, insa, n-o poti uita. Mese scoase in strada pentru cina, doi batranei cantand la mandoline, patroana aducand un rand de Uzo din partea casei. Sau cina la restaurantul de pe deal, cu masa pe marginea terasei, admirand luminitele orasului, conturul portului si luna oglindita in mare.
Insula Skiathos e incarcata de istorie. Intr-una din zile am vizitat Kastro, vechiul oras medieval construit in secolul 14 ca o fortareata naturala pe o peninsula aflata in partea de nord. Strabatand pe jos locul, am ajuns la capatul peninsulei, pe un varf dominat de o mica bisericuta alba aflata in ruine. Brusc, am avut senzatia de deja vu - aici fusesera filmate cateva scene idilice din Mamma Mia!, filmul dedicat formatiei ABBA. De fapt, Skiathos a fost gazda unuia dintre platourile de filmare pentru aceasta productie cinematografica.
Nu poti pleca de pe insula pana nu-ti promiti ca vei reveni. Stiam ca este locul cu cei mai fideli turisti iar odata cu primul sejur am inteles si de ce. Ne-au ramas inca multe de facut acolo. Sa mergem pe Lalaria, plaja superba unde poti ajunge doar de pe mare. Sa inchiriem o mica ambarcatiune si sa ne plimbam in jurul insulei. Sa descoperim universul subacvatic la scuba diving. Sa luam la rand cluburile de noapte din port iar dimineata sa poposim, pentru a ne reveni, la slujba in manastirea Evanghelistria. Sa mergem in drumetii cu bicicletele, sa calarim sau sa facem schi nautic. Si deja am umplut programul sejurului urmator.
Abia astept...
